Ministerul Justiţiei aruncă o piatră în foc şi 100 de proşti sar după ea să
o scoată, numai că în cazul nostru sunt vreo 40.000 de proşti şi vreo 2000 de
SRL-uri care sar după piatra aia. Iar toţi proştii ăştia, care conform MJ sunt
doar cifre pe hârtie, au familii, copii, părinţi, într-un cuvânt sunt oameni,
care trăiesc mai mult sau mai puţin din activitatea de traduceri şi pe care
Ministerul, aplecând urechea la veninul unor radicalişti, vrea să-i transforme
pur şi simplu în şomeri. Da, aţi citit bine, în şomeri, deşi într-o ţară
afectată de criză acest lucru ar fi un paradox, la noi nu se gândeşte, se
munceşte. Dintr-un condei, adică printr-o lege de vreo 30 de pagini, Ministerul
Justiţiei va şterge de pe faţa pământului vreo, şi aici aproximez, 65000 de
locuri de muncă.
Nu o să reiau
proiectul de lege, îl puteţi accesa şi descărca aici, pentru că nu are sens...
sunt scârbită de câtă idioţenie există printre cei puşi acolo sus să aibă grijă
de noi. Trăim în ţara în care eşti pedepsit pentru că munceşti şi plăteşti taxe
şi premiat dacă iei ajutor social sau faci evaziune. Este de neimaginat aşa
ceva pentru orice ţară civilizată, dar la noi se poate. Traducătorii autorizaţi, ce
activează sub formă de PFA, birourile de traduceri, ce activează sub formă de
SRL, pur şi simplu vor dispărea şi vor apărea noii „traducători juridici”, o
castă preamărită ce va sta sub papucul notarilor. Regulile impuse pentru a avea
onoarea de a te numi „traducător juridic” sunt atât de greu de îndeplinit, încât
nici măcar un traducător nu va putea deveni traducător juridic. Trebuie să avem
birou separat, dotat corespunzător (dar nu se explică ce înseamnă asta) şi mai
ales să avem arhivă conform normelor arhivelor naţionale. Vă doresc succes,
căci am citit legea privind arhivarea, şi este un pic cam imposibil în
condiţiile în care 99% dintre traducători lucrează de acasă. Trebuie să dăm examen la fiecare 6 ani, că doar în 6 ani se uită limba, nu? Păi dacă suntem proşti şi idioţi, de ce să nu dăm?!?! A, şi cel mai important trebuie să plătim taxe la marea uniune, pentru început vreo 1000 de lei pe lună aşa, apoi mai vedem... poate mai mult.
Mă uit cu uimire
în jur şi văd traducători disperaţi ce nu ştiu pe ce drum să apuce. Mă uit la
colega ce are birou la 100 de m de mine. Este speriată fiindcă trăieşte din
traduceri şi legea asta o va scoate de pe piaţă. Habar nu are de ce să se apuce
pentru că asta ştie să facă, pentru asta a făcut 4 ani de facultate şi 2 ani de
master, iar acum, dintr-o semnătură, Ministerul Justiţiei îi dă peste nas şi îi
spune că trebuie să devină altceva, că e prea proastă, prea săracă, prea... ca
să îndeplinească normele impuse. De când e autorizată nu a fost solicitată
niciodată de Tribunal, cum nu am fost nici eu, şi nici de vreo altă instituţie
a statului.
Mă uit la mine,
tremur, dar de indignare şi de nervi: cum poate un Minister întreg să fie atât
de idiot? Trăim în România şi aici totul e posibil, nu? Ei bine, haideţi să vă
spun cum văd eu treaba asta. Legea minunată va fi aprobată şi în câteva luni
Ministerul îşi va plânge în pumni căci nu v-a găsi niciun „traducător juridic”.
Taxele către uniune vor fi prea mari de suportat, condiţiile de îndeplinit prea
multe şi prea grele, iar banii din treaba asta vor fi prea puţini. Pentru că ni
se impune să fim numai traducători juridici şi pentru că nu ne putem angaja în
altă parte, mulţi, dar mulţi, se vor lăsă de minunatul titlu fără sens. Ştiţi
vorba aia „şi sexuită şi cu banii luaţi?” Cam aşa e şi aici.
Încercă să nu mă
agit prea tare, deşi nu mai am somn. Aştept... încerc să formez un plan şi apoi
voi ataca legea asta cu tot ce am şi cu tot ce pot. Voi da în judecată statul şi
Ministerul Justiţiei, voi sesiza Consiliul Concurenţei, CEDO şi Uniunea
Europeană. Voi lupta pe toate fronturile şi cu toate armele pe care le am,
pentru că această lege este o RUŞINE la adresa traducătorilor, iar răspunsurile primite la sesizările noastre către minister sunt halucinante şi de o nesimţire ieşită din comun. Nu pot pleca capul şi spune "asta e", pentru că nu e deloc o chestiune simplă. Mii de oameni cu familii şi copii vor rămâne fără pâine şi aşa ceva nu se poate accepta.
Labels: de viata